Sudul Germaniei, Lichtenstein, Elvetia
Din Alpi ne-am indreptat spre un centru Outward Bound din Schwangau, unde desi nu au stiut de venirea noastra, am fost primiti cu drag. Am fost cazati si serviti cu mancare. Aici am petrecut doua nopti. Am participat la diverse activitati organizate, am facut cunostiinta cu mai multi instructori Outward Bound, am vizitat castelul Neuschwanstein, care este foatre frumoasa, dar turustii sunt manat in castel ca oile de catre coiban.
Din Schwangau am pornit catre lacul Boden. In drum ne-am oprit pentru a face niste cumparaturi, si am stat de vorba cu o doamna. Ea ne-a premiat cu 5 euro indrazneala noastra.
Pe malul lacului Boden ne-am intalnit cu o doamna cine vorbea perfect limba engleza, desi ea era de origine germana. Am fost foarte surprinsi.
Lacul Boden este foarte mare. In jurul lui se afla Austria, Germania, Elvetia. Noaptea am petrecut pe malul lacului. Dimineata pe la 6,30 ne-am trezit si am observat ca o doamna mai in varsta si un domn fac baie in lac. M-am gandit ca apa nu e rece si am incercat si eu, dar am gresit.Am avut primul esec de a face baie.
Urmatoarea localitate pe care am ales ca sa vizitam a fost Vaduz. Spre seara am si ajuns,dar si vremea rea. Noaptea am petrecut pe podul unei case, unde statea o batrinica, bineinteles dupa ce am cerut voie de la ea. (daca stiam ca e asa de batrana nici nu deranjam).
In Vaduz politia comunitara este pe faza tot timpul. Dupa ce am primit permisiunea de a petrece noaptea la doamna, nu ne-am dus direct la culcare, ci ne-am luat cina in curtea casei. In acest timp a venit politia comunitara si ne-a intrebat ce cautam acolo. Am explicat, dar nu ne-a crezut. Dupa ce gazda noastra a confirmat cele spuse de noi a plecat bosumflat. A fost un eveniment interesant. La plecare gazda noastra a vrut sa ne ofere bani, dar noi am refuzat, am fost multumiti ca ne-a oferit un loc pentru dormit.
Din Vaduz am luat drumul catre Elvetia. Din pacate timpul nu a tinut cu noi, asa ca nu am vazut mult. Pe malul laculul Walen am prajit slanina, am facut o baie. Seara am incercat norocul la familia Menzi – poate primim loc de cazare. Rosa si Heinrich au fost foarte draguti, am primit nu numai cazare dar si cina. Cina era specifica zonei – a fost foatre buna. In acea noapte am dormit in făn.
Ploaia nu s-a oprit, iar noi in ploaie am ajuns in Zurich, unde am sost primiti de Szelyes Zoltan si prietena lui Amelie. De la ei am aflat ca viata nu este ieftina in Zurich. Ex. chiria pe o luna este intre 1500-2500 euro, 1 kg carne 50 euro. Dar si salariu este pe masura.
Cina am luat intr-un restaurant din bunavointa lor, cea ce era ceva deosebit pentru noi- le multumim si pe aceasta cale ospitalitatea lor.
La iesirea din Elvetia am avut ocazia de a incerca bicicleta pat Rohloff. La aceasta bicicleta scimbatorul de viteza se afla montat in creier si nu este nevoie sa aiba roti dintati, totodata se poate schimba viteza din loc. Multumim lui Martin si Bea posibilitatea de a cunoaste si astfel de biciclete nu numai cele obisnuite, si multumim totodata masa de pranz oferita cu drag.
La granita cu Germania in drumul nostru am intalnit cladiri din cel de al doilea razboi mondial. Am trecut printr-o vale ingusta, tot locul avea un ton de razboi.
Am vizitat locul de unde izvoreste Dunarea, in Padurea Neagra la Donauschingen. In Padurea Neagra am pedalat aproximativ 100 km. Un biciclist trebuie sa faca o excursie pe bicicleta in aceasta padure.
Leonberg
In localitatea Leonberg am fost primiti cu mult drag de Nemeth Csaba. Dupa o perioada indelungata de timp am avut posibilitatea de a manca pe saturate. Cartofii prajiti am stopit cu bere rece si am lenevit mult.
Am verificat si am facut niste modificari pe bicicletele noastre. Unele piese au inceput sa se uzeze, cea ce e si de inteles dupa 3000 km. Spre seara ne-am dus la o carciuma simpatica unde s-a servit bere la promotie. Dupa ce am discutat problemele mari ale lumii, ne-am indreptat catre casa gazdei noastre. Inainte de culcare am consumat inca o portie mare de cartof prajiti. Cele doua zile de odihna petrecute la Leonberg au fost binevenite. Dupa un ramas bun inlacrimat ne-am indreptat catre Stuttgard.
Stuttgard , Munchen
Centrul Stuttgardului ne-a uimit de tot; nu numai cladirile frumoase, dar mai ales oamenii de acolo - era viata in oras. Locuitorii orasului petrec timpul liber in parcuri; jucand carti, sah, discutand. De mult ne-a lipsit aceasta imagine. Din pacate in Ungaria si Austria localitatile pe unde am umblat sunt cam nepopulate, cu exceptia Budapestei.
In localitatea Ulm si Munchen am intalnit o priveliste asemanatoare Stuttgardului, ce ne-a incantat poate mai mult decat cladirile medievale superbe. La iesirea din Munchen, in timp ce cautam un adapost pentru noapte, ne-am intalnit cu oameni draguti (germani), dornici de a ne ajuta. Am fost gazduiti de Joachim si Brigitte. Au fost foarte draguti cu noi; dimineata ei au plecat la servici, iar noi am dormit mai departe, iar de micul dejun am consumat lapte cu cereale. Dupa care am impachetat, am facut ordine dupa noi si am plecat la drum. Este de mentionat, ca cainele lor (am uitat numele) este foarte destept. Ioachim a ascuns un obiectn la ia casa fara ca cainele sa observe si totusi a gasit-o.
Inainte de a pleca din sudul Germaniei am vizitat familia Samhuber din localitatea Berchtesgaden. A fost un alt eveniment pentru noi. Localitatea Berchtesgaden pentru un sportiv este raiul de pe pamant. Aici se gaseste de toate: munti (Alpi), are un lac (Konigsee), aerul este curat. Vara se poate face baie, a da pe bicicleta, se poate face joging, iar iarna se poate da pe sanie (are partie pentru sanii), se poate schia. Ne-am simtit ca acasa pe aceste meleaguri. Am petrecut doua zile in acest loc, dar nu ne-am plictisit nici un minut.
Prima zi am petrecut cu ghidul nostru Schorsch, iar a doua zi ne-am dus la catarat - destinatia era varful Hoher Goll (2521 m), si totodata am vizitat “Cuibul vulturului” casa de vacanta a lui Hitler. El stia unde sa construiasca casa de vacanta (si eu alegeam acelas loc). Am ajuns si la Hoher Goll care se afla la granita austro-german. In concluzie ziua propusa pentru odihna a fost una plina de evenimente placute, dar si obositoare. Muntele ne-a obosit cel mai mult.
In aceste doua zile Gizella ne-a pregatit mancare foarte buna si plina de vitamine. Organismul nostru s-a bucurat de mancarea buna primita. Gizella si sotul ei au fost instructori de Outward Bound. Seara ne povesteau multe lucruri frumoase si interesante, in timp ce ne uitam la apusul soarelui, care a inbracat in rosu muntii Alpi.
SALZBURG
Salsburg este un oras considerat ca parte a patrimoniului universal si nu degeaba. Este o lume aparte. Printre casele colosale omul se simte ca o furnica. Cu greu am gasit un deal, de unde am putut vedea cetatea, iar la poalele cetatii vedeam catedralele si strazile medievale. Sunt foarte multe locuri de vizitat. Cine are posibilitatea propunem sa o viziteze.
La iesirea din Salzburg am cautat un loc de dormit, dar fara “melci goi”. Germania de sud si in Austria e plin cu ei, pacat ca nu sunt comestibile (problema cu mancarea ar fi fost rezolvata ). Noaptea am petrecut in curtea unui localnic. Casa, curtea frumos ingrijita (sperand ca fara melci, dar nu a fost asa). Aveau si o piscina si trambulina pentru copii. Iar noi am dormit pe trambulina din bunavointa gazdei noastre, pentru a se ferii de melci.
Pana la Viena pe malul Dunarii
Intre localitatile Salsburg si Linz in fiecare lac am facut baie, caldura era foarte mare. Inainte de a ajunge la Linz intr-un sant am dat de o caprioara ranita, care a fost lovita de o masina. Am mers la a casa apropiata si am povestit cele intamplate. Proprietarul casei, dupa aflarea vestii s-a urcat in masina si a plecat. Nu stim ce s-a intamplat cu caprioara, deoarece noi am plecat mai departe, dar speram ca totul s-a sfarsit cu bine (pentru caprioara).
In localitatea Linz nu am avut mult de vizitat, este un oras industrial. De mentionat este faptul ca pana la Bratislava (aproximativ 300 km) pe malul Dunarii este pista pentru biciclisti numit: Donauradweg. In drumul nostru catre Bratislava am intalnit cu foarte multi biciclisti, care se relaxau mergand pe biciclete. Este ceva inaltator sa mergi pe un asemenea drum, pedaland. Speram ca candva si la noi pe malui Muresului va fii o pista asemanatoare, si care va fii la fel de frumoasa. Am facut baie in Dunare. A fost distractiv. Am crezut ca apa este adanca. Mergand tot mai mult catre mijlocul raului, dintr-o data a devenit adanca, si a trebuit sa inot.
Intalnirea maghiarilor in Viena
Seara am ajuns la Viena, ne-am oprit pentru a discuta cum va fii mai departe. Din senin a aparut Kati, o cunostiita de a noastra. De la ea am aflat ca ziua urmatoare, adica marti, va fii intalnirea maghiarilor din Viena. Se intalnesc la o bere. Kati ne-a invitat si pe noi, iar noi am onorat de invitatia. Aici am facut cunostiinta cu multi oameni draguti si am aflat ca de mai mult timp sunt stabiliti aici, pentru a duce un trai mai bun. Nu era usor acomodarea intr-un mediu strain, dar au avut perseverenta si au reusit la urma urmei.
Noaptea am petrecut la Kati. Dimineata am mai discutat un pic, am luat ramas bun si am pornit in vizitarea orasului. Orasul este asemanator oraselor Stuttgard, Ulm, Munchen, Salzburg. Eu am amintiri frumoase din acest oras. Cu mai mult timp in urma am participat la un maraton, si am petrecut cateva zile superbe. Pe atunci nu am avut ocazia sa vizitez orasul, dar am facut-o acum. Am vizitat multe cladiri istorice, dintr-e care si Stefans Domul.
Seara am vizionat meciul de fotbal Germania - Spania. Repriza a doua am vizionat impreuna cu un curier biciclist, stand pe marginea drumului si discutand. Parea un baiat lejer. Tema discutiei a fost mai ales curieratul pe bicicleta, preturile aplicate in Austria si am facut comparatie cu cea din Romania.
Tipul s-a oferit sa ne dea niste piese de biciclete, de care nu mai are nevoie, daca mergem la el acasa si totodata ne-a oferit cazare. Eu nu am vrut sa merg, pe motiv ca ziua urmatoare trebuia sa ne intalnim in Bratislava cu familia. Era si tarziu si nu am avut chef de a pedala in plus cateva km. Elod era de alta parere. El a vrut ca noaptea sa petrecem la baiat si ziua urmatoare ajungem si la Bratislava. Era convins ca puteam realiza si asta. Dar din toate acestea a iesit o cearta si la urma urmei noaptea am petrecut sub un pod la iesirea din Viena. Pur si simplu nu am cazut de acord in aceasta privinta.
Intalnirea cu familia in Bratislava
A fost o mare bucurie intalnirea cu familia. Nu s-au gandit la drumul lung si obositor si au venit la Bratislava, pentru a ne vedea pe noi. Iar noi am stralucit de sanatate si bucurie in fata lor. Au adus cu ei mancare, una mai buna ca cealalalta, iar noi nici nu stiam din ce sa mancam. Multumim mamelor noastre pentru toate aceste bunatati. Multumesc lui Imola pentru prajitura, prietenei mele papanajul si ciocolata de casa. Toate erau foarte bune.
Dupa ce am servit masa, fericiti am impachetat repede si am pornit catre cetate de unde se vede tot orasul. Nu ne-am gandit nici o clipa, ca in cetatea Bratislavei vom petrece mai mult timp impreuna cu familia. Dupa vizitarea cetatii si a parlamentului ne-am oprit la o bere, unde am povestiti prin ce am trecut pana atunci. Am luat ramas bun de la cei dragi si am plecat mai departe.
O zi petrecuta cu Tamas
Intalnirea era data in cetate. Dupa ce am luat ramas bun de la familie, pe la ora 6 d.m la putin timp ne-am si intalnit. Dupa ce ne-am facut cunostiinta, am rugat sa ne fie ghid in vizitarea orasului Bratislava, si pe o portiune de drum in Slovacia. Cu ajutorul lui am reusit sa vedem tot ce e de vazut in Bratislava. Parasind orasul, noaptea am petrecut langa un lac superb. Dupa baia de seara putea venii si cina care a fost splendida. Tamas a avut grija sa nu ducem lipsa de nimic (mancare, bautura), dar am avut si mancarea de acasa. Din combinatia lor am avut o cina ca in povesti: salata de zarzavaturi, snitele, papanaj, salata de fructe. Satui de mancare ne-am odihnit pe malul lacului langa foc savurand cate o bere. Am dezbatut problemele mari ale vietii. Am aflat ca Tamas a vrut sa mearga la Roma pe bicicleta, dar au intervenit problemele de serviciu si totul a ramas in faza de proiect.
Dimineata cand ne-am trezit era soare, si dupa ce am mancat salata de fructe (mai mult nu ne trebuia) am impachetat si condus de Tamas am pornit catre Galanta sa vizitam pe Gellert fostul coleg de camera a lui. In drumul nostru am intalnit un lac, si bineinteles am facut o baie ca sa ne racorim. Am avansat destul de greu din cauza calitatii drumului si a bagajelor. Pe la pranz am ajuns la Galanta. Tamas ne-a invitat sa luam pranzul la un restaurant. Intre timp a sosit Gellert. El deja a vizitat Europa in 2009, dar cu trenul.
In concluzie am facut cunostiinta cu doi barbati de treaba din Slovacia. Gellert care stie ce vrea de la viata, si Tamas,numai ca el mai ezita cateodata. Noi ne bucuram de aceasta intalnire, intotdeauna e bine sa-ti faci prieteni oriunde in lume.
SLOVACIA
Dupa o zi petrecuta cu Tamas, am ramas din nou numai noi doi. Am pornit catre rasarit spre cetatea Spissky. In drumul nostru catre Spissky, am vizitat orasul Banska Bistrita. Nimic deosebit, orasul pastreaza amprenta comunismului. Dar totusi ramane un loc aparte pentru noi, deoarece aici am vizionat finala Campionatului Mondial de fotbal, savurand o bere rece.
Lasand in urma orasul Banska Bistrita, ne-am oprit pentru a lua pranzul intr-un sat micuti, cand un satean a venit la noi, si tot ne intreba, amestecand cuvintele germane cu cele rusesti. Dupa acea a plecat mai departe. Dupa o jumatate de ora s-a intors, vorbind mai coerent, si ne-a invitat la o cafea si pentru a petrece noaptea la el. Dar noi am refuzat invitatia, deoarece era numai ora 15,00, iar noi mai aveam mult de mers pe bicicleta in ziua respectiva. Ne-a facut cadou 3 euro. Le-a parut rau ca am refuzat invitatia, dar si noua ne-a parut rau ulterior. Aceasta a fost a doua ocazie ca am refuzat o invitatie.
Pedaland mai departe ne-am intalnit cu un biciclist hoinar din Cehia. Ne-a povestit, ca a cutreierat in mare parte Peninsula Balcanica, a fost in Alaska si in America de Nord - tot pe bicicleta. Mai avea de parcurs aproximativ 50 de zile si se indrepta catre casa. Ne-a parut bine intalnirea cu oameni ca noi.
Inainte de a vizita cetatea Spissky, am vizitat pestera de gheata Dobsinai. Seara am ajuns la o parcare apropiata de pestera (ziua urmatoare urma sa vizitam pestera). La cina am vrut sa mancam orez, dar ne-am dat seama ca nu avem apa. In parcare era o masina. Dupa putina ezitare am cerut apa si am gasit de la dl. Alfred Tham din Berlin. Ne-a servit cu drag, ba mai mult el ne-a pregatit si orezul. In timp ce povestea ne-a servit cu bere. Dimineata impreuna am vizitat pestera Dobsinai, care este cea mai mare din lume, si tot el a suportat contravaloarea biletului de intrare.
Din pacate poze nu sunt din interiorul pesterei.
Urmatoarea oprire a fost cetatea Spiskky. Aceasta se afla la nord-estul Slovaciei. Majoritatea cetatenilor sunt de etnie roma. Sunt sate intregi populate doar de ei. Intr-una dintre aceste sate am observat ca am pierdut lacatul de pe bicicleta. Cand m-am intors un copil fugea dupa noi cu lacatul in mana. Toata strada era plina cu ei, se distrau pe seama intamplarii. M-am dus catre el. Oprindu-se la 5 m, aratand palma ranita, sperand ca voi recupera lacatul pierdut. Copilul zambea, nimeni nu se misca. Dupa un timp las balta totul si pornesc ca sa nu raman si fara bicicleta, dar deodata copilul se razgandeste si imi inapoieaza lacatul.
Noaptea am petrecut pe o scena parasita. Cetatea am vizitat ziua urmatoare.
In drumul nostru catre Krakow, ajungand in ultimul oras mare, numit Podrad, din cauza greutatii bagajelor primite de acasa, dar si din cauza drumurilor accidentate din Slovacia, mii s-a rupt suportul pentru bagaje. Pentru 16 euro am gasit alta, care nici nu e asa de buna, dar macar nu este sparta. Am pastrat-o pe cea veche, poate candva va fii reparata. Suntem obisnuiti cu caratul bagajelor. La sfarsitul drumului o sa ne dam seama ce am carat in plus.
Inainte de a parasii Slovacia, Muntii Tatra Inalta ne-a incantat cu varfurile lui ascutite, asemenea unui “fierastrau”.
Am trait zile pline cu evenimente si ne-am simtit bine in Slovacia.
Krakow
Inca un oras frumos, care face parte din patrimoniul international. Este o asezare pe malul raului Wisla si poate in Polonia cea mai frumoasa cetate este - cetatea Krakow. Pe teritoriul cetatii se afla palatul regal, biserica. Privelistea din cetate este splendida.
Vizitarea orasului am inceput cu cetatea, dupa care am vizitat mai multe obiective in orasul vechi. Caldura era de 39 grade celsius. Spre bucuria noastra in unele locuri din oras pompierii imprastiau apa. Iar noi am dat de un astfel de loc. Bucuria noastra era de nedescris, ne-am racorit un pic.
Asta era numai o parte a bucuriei. Dupa racorire ne-am intalnit cu un grup de turisti maghiari si polonezi. Se indreptau spre nordul Poloniei la mare. Ne-au invitat la o bere, si bineinteles nu le-am refuzat.
Dupa acea am vizitat fabrica Emilio Schindler. Schindler a fost ofiter german in timpul celui de al II-lea razboi mondial. El a salvat multe vieti din randul cetatenilor evrei. Evrei erau angajati in fabrica lui.
