PE DRUM

    Căteva cuvinte despre cele întămplate pănă acum.
Cu reuşita am pornit duminică pe drumul nostru “cel scurt”, mulţumiri celor care ne–au însoţit. Dar deodată am aterizat în ape adănci: bicicletele erau grele, vremea mohorăta, cea ce ne-a afectat destul de mult. Natura ne-a încercat puterile: ne-am confruntat cu văntul, care bătea din faţă şi cu ploaia, care era ca de toamnă, dar le-am trecut cu bine şi peste aceasta.
    Duminică noaptea am petrecut-o la Cluj din bunăvoinţa lui Agica şi prietenul ei.Le mulţumim şi pe această cale pentru adăpost şi cină; ne-a părut foarte bine. Am pedalat 125 km în aproximativ 8,30 ore.
    Luni ne-a priit vremea, nu a ploat şi văntul era mai domol, pe de altă parte am ajuns pe Meszes, ce nu ne-a iertat. Aici am pregătit un mic filmuleţ ce se poate viziona pe net. După ce am trecut de Meszes, Elod cu mult noroc a pedalat în şanţ, piciorul lui fiind acum de culoarea mov, dar fără alte probleme mai serioase. Am dormit în cort, unde era cald şi ne-am odihnit bine.
    Marţi dimineaţa vremea era foarte rea, deşi Elod a spus că vom avea o vreme frumoasă pentru că cerul era de culoarea roşie cu o seară înainte (vorbe din bătrăni). Din cauza vremii nefavorabile abia am progresat. Am ajuns în localitatea Gencs (înainte de Carei) unde ne-au aşteptat şi ne-au primit cu mult drag şi cu măncare caldă. Multe mulţumiri familiei Vaczy. Ne-au pregătit măncare şi ceai cald să avem şi pe drum.
    După masă pe la ora şase am ajuns la graniţă cu Ungaria, unde grănicerii au rămas cu gura căscată cănd le-am povestit pentru ce ne pregătim, după care ne-au lăsat pe drumul nostru. E o diferenţă mare între cele două graniţe. Am pedalat pănă la Nyirbator, unde pe malul unui lac de pescuit din bunăvoinţa Asociaţiei Pescarilor am primit permisiunea să ne ridicăm cortul şi să înnoptăm pe malul lacului.
    A fost un mare eveniment pentru noi: natura splendidă, izvoare termale, mulţi-mulţi peşti şi nu în ultimul rănd oameni foarte drăguţi. Televiziunea locală ne -a luat un interviu.
    Noi începem să ne acomodăm cu proiectul propus. Am ajuns la concluzia că această călătorie nu este un “joc de copil”. În scurt timp reuşim să mergem pe bicicletă fără să ne folosim măinile. Atăt noi căt şi “caii noştrii fermecaţi” sunt în stare perfectă; pornim spre Debreţin.

    Asta e o altă lume....
    Deocamdată atăt, salutări tuturor

    P.S. Pe site sunt o mulţime de poze şi videofilme.

            DEBREŢIN ŞI EGER

    În primele rănduri mulţumim lui Polyak Laszlo din Nyirbator pentru ospitalitate, ne-a oferit mic dejun şi posibilitatea de a naviga pe internet. Cu 20 de km înainte să ajungem în Debreţin apare primul drum pentru biciclişti. Suntem foarte bucuroşi. Este de necrezut căt de simplu funcţionează: o plăcuţă semnalizează începutul drumului pentru biciclişti şi totodată şi pentru pietoni; atăt pietonii căt şi bicicliştii împart aceeaşi pistă, fără să fie nervoşi unii pe ceilalţi. Vremea este bună, oamenii drăguţi.
Pe drum toată lumea e atent, răbdător şi e gata să ajute la nevoie. Nu se aude claxonare. Camioanele încetinesc în spatele nostru şi aşteaptă răbdători până pot trece mai departe.
    Ajungem în Debreţin.        
    Vizităm Biserica Mare Reformată, aflată în centrul oraşului. Liniştea domină acest oraş. Doar căntecul păsărilor şi răsetul copiilor se aud. Oamenii se simt bine în lumea lor şi deşii fiecare om are problema lui pănă acum nimeni nu s-a comportat duşmănios cu noi. Asta e o altă mentalitate. În tot oraşul Debreţin nu se aude o claxonare. Vizităm Pădurea Mare unde este Centrul Universitar al oraşului. E la fel ca în centrul oraşului: linişte şi pace, căntecul păsărilor. E de necrezut pentru mine.
    Lăsăm în urmă oraşul Debreţin şi totodată copacii de salcăm ce ne-au creat probleme de la graniţă încoace pănă la Debreţin şi ne îndreptăm spre oraşul Eger. Între Debreţin şi Eger se întinde o cămpie plină cu  flori de maci de toată splendoarea. Ajungem la renumitul loc numit Hortobagy, acolo unde “pămăntul se întălneşte cu cerul”. Aici înnoptăm în cort. Pe Marea Cămpie Ungurească întălnim variate soiuri de animale sălbatice, păsări sălbatice, dintre care cea mai frecvent întălnită este raţă sălbatică. Vizităm crescătoria de cai de rasă din Matai. Hiducilor nu le-a fost uşor să călărească pe aceşti cai musculoşi. Între timp vremea începe să se îmbunătăţească, apare pentru scurt timp soarele. Pedalăm tot mai cu spor, deja facem 20 km/h pe zi. Bicicletele sunt în stare bună şi cu bine fac faţă  bagajelor noastre care sunt destul de grele. Ajungem între timp la Tiszafured  unde luăm o baie bună în lacul de acolo. Baia ne face bine, suntem mai vioi.                               

  
    Mergem mai departe, drumul este monoton, iar cu 10 km înainte să ajungem în oraşul Eger ne ridicăm cortul. Dimineaţa devreme soarele ne trezeşte zămbitor. Pe tot parcursul drumului n-am avut probleme de sănătate, dar din Debreţin încoace am făcut alergie la polen.
Ne îndreptăm spre Eger, deja apar pivniţele pline cu vinuri de bună calitate. Prima staţionare o facem în faţa Bazilicii, unde ne luăm micul dejun. După acea vizităm Bazilica şi Cetatea Eger. Aici ne-am dat de un tunel întunecos, neluminat ce nu este vizitat de turişti. Folosind lanterna de cap reuşim să vizităm tunelul, care se află dedesuptul cetăţii. Este un adevărat eveniment. Vizităm baia turcească. Pe urmă pornim la drum spre Visegrad.
    Pănă acum totul e în regulă, suntem obişnuiţi cu mersul pe bicicletă, deşi mişchii ne cer o zi liberă. Vremea începe să se normalizeze.

    Deocamdată atăt (era să uit: o singură maşină ne-a claxonat la ieşirea din Debreţin. Se poate ghicii ce număr de înmatriculare avea.)

    Sunt imagini şi videoclipuri pe site.

        DE LA EGER PĂNĂ LA BUDAPESTA

    Pe scurt: întălnim o natură sălbatică, sate mici, totul pare romantic.

    Mai amânunţit: Muntele Matra ne-a bucurat cu drumul lui plin de curbe. Pe parcursul a 20 km drumul e în urcare, după care pe o distanţă de 25 km e în coborăre. Să ridici cortul în Matra şi să petreci o perioadă de timp aici, e ca şi cum ai fi acasă în România pe Valea Mureşului. Aerul este curat, vremea e bună, iar oamenii drăguţi. În drumul nostru am ajuns în sate mai izolate cu case frumoase şi grădini aranjate. Am trecut pe lăngă un cămp plin cu flori de muşeţel. Kilometrii întregi le-am simţit mirosul plăcut. Vremea e din ce în ce mai bună.
    Părăsind localitatea Vac am ajuns în Depresiunea Dunării. Pe malul Dunării am mers pe traseul pentru bicilişti pănă la localitatea God. Aici cu mare drag ne-a primit familia Vajda. Ei ne-au oferit ospitalitatea lor, multe multe mulţumiri pentru tot ce am primit de la ei.
    Ziua următoare am hotărât să vizităm Visegradul şi Esztergomul făfă bagaje, iar spre seară revenind la Budapesta, recuperăm bagajele de la Varga Jozsi. Ne luăm drumul la Visegrad, unde vizităm întorsura Dunarii. Elod s-a întălnit cu vecinii lui, cu familia Gergelyfi. După vizitarea întorsurii Dunării n-am crezut că oraşul Esztergom mai poate oferi alte frumuseţi. Dar acest oraş este cu adevărat splendid: biserica, Dunărea, ţara vecină Slovacia sunt toate foarte frumoase.
    Avem multe poze.

                BUPAPESTA

    Oraş plin de evenimente, ore în şir aş putea povestii. Familia Harkanyi ne-a găzduit căt timp am stat la Budapesta. Întălnirea cu ei a fost un mare eveniment! Am ajuns la ei chiar în mijlocul unei petreceri ţinut în grădină, cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere al lui Arpesz, fiul lor. Acest băiat a făcut drumul până la Nordkapp, inculzănd şi Parisul cu bicicleta in 100 de zile. Aşa simt că ne-au primit cu mare drag. Ziua următoare Arpesz ne-a dus să vizităm oraşul cu bicicleta. Am vizitat Piaţa Eroilor, Janos hegy şi  Gellert hegy. Am făcut 60 km .
    Dragi cititori – să vizitezi oraşul Budapesta cu bicicleta este un adevărat eveniment. Marţi în zori au ajuns la noi Kinga şi Ida. De aici m-am despărţit de Elod şi fiecare mergea pe drumul lui.
    Cu prietena mea Ida am hotărât să circulăm cu bicicleta. Am vizitat numeroase locuri superbe: Hosok tere, Varosliget, Parlamentul, Janos hegy. Am văzut apusul de soare, o furtună imensă, curcubelul de după furtună, o seară la Budapesta. Să mergi cu bicicleta alături de iubită a fost cel mai frumos eveniment din viaţa mea. Mulţumesc că mi s-a dat această posibilitate.
    Elod şi Kinga au plecat fără biciclete, dar şi ei s-au îmbogăţit cu aceleaşi evenimente plăcute. Au vizitat vechii prieteni şi cred că această vizită le-a făcut plăcere ambelor părţi. Elod s-a decis să se tundă. Zis şi făcut. Şi lor le-a fost un mare eveniment furtuna.
    S-au întămplat şi lucruri neplăcute la Budapesta: pe strada Andrasy am căzut şi m-am lovit la genunchi. După cinci minute am avut un defect la roata bicicletei. Lui Elod i-a durut glezna.
    Miercuri seara ne-am luat rămas bun de la fete. De la Arpesz am primit multe informaţii utile în legătură cu drumul nostru de parcurs.
    Joi dimineaţa am fost iarăşi pe drum.......
    Multe mulţumiri familiei Harkanyi pentru tot ce am primit de la ei, nu se pot exprima în cuvinte.
  
    Salutări la toată lumea